Crestinului, prietenul meu

In acest articol am sa ma adresez tie, crestinule, care desi stii ca te vei simti jignit, alegi sa citesti ce scriem noi aici, pentru ca apoi sa ne acuzi ca nu te respectam, pe tine si pe intreaga traditie crestina, care inseamna totul pentru tine. Da, asa ne vezi tu, ca pe cei intoleranti si insensibili, care au ales sa treaca in tabara adversa, iar acum isi irosesc viata tarandu-l pe Hristos prin noroi si aruncand cuvinte blasfemitoare in orice e sfant si drept pe lume. Suntem slujitorii Satanei, si orbi in fata adevarului spiritual, singurului adevar valabil, pe care il negam, sau alegem sa il respingem, in schimbul unor principii de viata simple, lumesti, lipsite de orice e inalt si bun. Suntem cei care militam pentru anarhie, injosire, desfranare si rautate in lume.

Aceasta e imaginea pe care tu continui sa o conturezi despre noi, in discutiile cu fratii tai crestini. Desi eu si multi altii ca mine, am fost crestini candva si am inteles exact ce inseamna sa il simti pe Hristos in inima ta, sa te rogi stiind ca te asculta cineva acolo, sa spui o rugaciune mereu cand ai nevoie de ajutor si sa vezi un rezultat clar si imediat in unele situatii, drept pentru care sa nu mai ai nici o indoiala.

Da, eu sunt acela care acum priveste religia ca pe un mit al caror reprezentanti si-au luat-o in cap. Si pentru ca si-au luat-o in cap, adica cer mai mult respect si mai multa putere decat merita, aleg sa ii imbrac intr-o haina de clovn si sa rad de felul in care se fac de ras in fata ratiunii si a logicii.

Dar tu interpretezi aceasta alegere a mea altfel. Tu o dai in sus si in jos cu faptul ca eu nu respect traditia ta, care dateaza de mii si mii de ani, adica nu poate fi falsa. Daca as spune despre tine ca esti un mincinos si un ignorant, apoi as spune ca religia ta e o gluma si o parodie, cred ca te-ai simti mai grav insultat de partea a doua. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun. Acum nu vorbesc despre cine are dreptate – eu sau tu – ci vorbesc despre atitudinea ta de razboinic pentru o anumita cauza, de aparator al dreptatii si al adevarului. Impotriva cui, a carei armate, impotriva caror oameni care lupta de cealalta parte?

Eu nu lupt impotriva ta! Eu nu sunt impotriva ta, sau impotriva religiei tale. Eu pur si simplu am analizat lucrurile dintr-un alt punct de vedere, care mi se pare cel rational si logic - si nu mai pot privi lucrurile din perspectiva din care le vezi tu. Faptul ca aleg sa ironizez, sa caricaturizez religia sau reprezentantii ei si sa discut despre lucrurile care mi se par nedrepte si absurde, e pentru ca la fel fac si cand vine vorba de o ideologie politica absurda, o carte proasta, un film tampit care nu-si merita banii sau alte forme care se vor a reprezenta arta si complexitate. La fel, pun in aceeasi oala pe musulmani, mormoni, scientologi etc.

Unii ca tine imi sar in cap cu unele replici ca: “Pai da, dar daca nu era crestinismul, nu era nici arta asa cum e ea astazi”. Ok, e adevarat pentru locurile unde s-a dezvoltat crestinismul ca religie dominanta. La fel, nici daca nu era Buddhismul sau Hinduismul sau chiar Islamul, arta nu era la fel de bogata si frumoasa acum, in acele locuri. Cu toate acestea, pe ei cum ii vezi? Si ei sunt debusolati si nu vad adevarul adevarat, ca si mine, nu-i asa?. Doar tu si cei care au vizunea ta, sunt alesii, doar voi stiti ceea ce e corect si calea spre viata vesnica. De ce numai eu vad asta ca pe o ignoranta? Pentru ca sunt orbit de stiinta, sau pentru ca Satana ma ispiteste. E clar, e logic.

Cum se face ca tu pretinzi a avea acces la mai multe informatii despre mine si despre viata mea, sau despre ceea ce crede Dumnezeu despre mine? Cum se face ca, fara sa stii nimic despre mine, ma judeci aspru, si imi spui si ca Dumnezeu are un plan pentru mine si ca ma iubeste? Ai acces la alte surse fata de mine? Sau urmezi acelasi tipar pentru toti oamenii?

Religia ta a fost creata pentu a contura in mintea noastra a tuturor acest tipar, acest model de om bun, care urmeaza anumite reguli. E ceva normal pentru o epoca din trecut, unde oamenii nu puteau fi educati decat prin supunere, frica si iluzii. Dar astazi gandim rational, stim ce inseamna libertatea. Stiu, vei spune ca tu traiesti o libertate mult mai vasta, pe care eu nu o inteleg. Dar cum poti pune la un loc libertatea cu mustrarile de constiinta? Cum te vezi liber in momentul in care nu ai mai tinut post si te simti un pic vinovat?

Am sa ma opresc aici pentru moment. Dar am sa continui intr-un articol viitor, pentru ca mai sunt atat de multe lucruri pe care tu, crestinule, le interpretezi gresit si te grabesti sa le judeci, uitand ca ai o morala si o constiinta de sine, chiar si fara frica de Dumnezeu.