22.06.2011

Daniel Dennett la Bucuresti

Candva in Septembrie 2009, am avut placerea de a participa la o conferinta sustinuta de Michael Shermer in Bucuresti. Am discutat atunci cu Remus Cernea, care a zis ca se va incerca aducerea lui Daniel Dennet in Romania. Pe 20 iunie, filozoful american a primit la Bucuresti titlul Doctor Honoris Causa din partea Universitatii Bucuresti si a sustinut 3 conferinte, in programul Open Mind. Evenimentul a fost insotit si de alte conferinte in care au vorbim printre altii: Nicholas Humphrey, Dan Sperber sau Pierre Jacob. Din pacate zilele de 20 si 21 iunie au picat in timpul saptamanii, ceea ce a cam limitat timpul liber necesar ca sa putem participa la toate aceste evenimente.

Totusi, am reusit, si eu si Lady V, sa ajungem la toate cele 3 conferinte ale lui Dennett. Nu am sa intru in detalii in legatura cu ce s-a discutat, in schimb am vrut sa postez cateva poze pe care am reusit sa le facem.




Prima conferinta de luni s-a tinut in sala senatului a Facultatii de Drept. Din punctul meu de vedere nu a fost o alegere prea inspirata. Am uitat repede totusi de asta, o data ce a inceput sa vorbeasca Dennett. Titlul prezentarii a fost "Using Humor to Reverse-Engineer the Mind". Discutia a inceput cu mentionarea cartii "Inside Jokes" unde autorul a lucrat impreuna cu Matthew Hurley. Ca de obice, din prezentarile lui Dennnett, nu au lipsit glumele.


























A doua comferinta si a treia au fost intr-o sala mai mare, la Facultatea de Filozofie. Singura problema aici a fost aerul conditionat care nu prea a facut fata. Totusi Dan Dennett a rezistat, pastrandu-si acelasi stil plin de umor pe tot parcursul discutiilor.














Aici lucrurile au devenit si mai interesante, cu prezentarile despre "Free Will" si "Failures of Imagination and the Mystery of Consciousness". Nu pot sa ma abtin sa nu dau cateva citate pe care a avut grija Lady V sa la noteze:

"If people believe they don't have free will, they'll think responsibility is a myth."
"Free will has almost nothing to do with indeterminism."
"Yes, we have a soul, but it's made out of 100 trillion tiny robots. So we're machines. So what?"
"Neuroscience shows there's no little man living in your brain."
"Human brains are basically like termite colonies, which are not conscious.
How do human brains achieve "global" (conscious) comprehension using "local" competences without invoking an intelligent designer?
By downloading virtual machines that will give them superpowers."

04.01.2011

Liber arbitru la opinie

Religia e inca un subiect important si tocmai din aceasta cauza oamenii vor continua sa discute pe aceasta tema, uneori in consens, alteori in contradictoriu. Cea mai productiva dintre toate este, fara indoiala, cea din urma. Singura problema e ca, de obicei, aceste discutii ajung intr-un punct in care unul se simte ofensat, jignit, lovit in cele sfinte, iar celalalt este redus la tacere de o astfel de reactie.

Eu pot intelege daca oamenii bisericii se simt raniti de glume, imagini si, in general, de tot ce jongleaza pe limita blasfemiei. Stiu ca pentru acesti oameni Dumnezeu este practic un membru de familie, poate, in unele cazuri, chiar mai mult decat atat: un cocktail de admiratie, adoratie, sprijin si dragoste. Si au tot dreptul sa simta asa sau cum vor, nu pot aduce obiectii pentru ca fiecare are dreptul sa-si gandeasca cum vrea propriul Dumnezeu si sa se comporte ca atare.

Pe de alta parte, cred ca ar fi o dovada de maturitate din partea lumii crestine, daca nu ar mai incerca sa cenzureze pareri in stanga si in dreapta. Credinciosii vor trebui sa accepte pana la urma faptul ca exista pe lumea asta si pareri diferite de ale lor si ca oamenii cu astfel de viziuni de viata au si ei dreptul de a si le exprima fara sa fie bagati in jocul unui santaj sentimental care dicteaza mereu acelasi verdict: exprimandu-si opinia , domnul ateu se face vinovat de a-si ranit profund interlocutorul, de a fi lovit cu brutalitate in cele mai nobile sentimente ale celuilalt.

Din punctul meu de vedere, oamenii care apartin unui grup inchegat, cum este cel al crestinilor (indiferent de confesiune) n-ar trebui sa se simta jigniti daca dau peste ofense aduse grupului, sau religiei. Eu sunt atee. Nu m-as simti jignita daca cineva ar spune ca ateii sunt o sleahta de vagabonzi care fac pe rebelii. Cand aud lucruri de genul asta, ma opresc, cantaresc ideile si ma gandesc ca poate persoana respectiva are experiente neplacute in spate care sa-i confirme spusele sau poate pur si simplu a avut o zi proasta.

Singurul lucru util si care ar face ca discutia dintre atei si crestini sa mearga mai departe (in loc sa se impotmoleasca de fiecare data in acelasi punct) ar fi ca acestia din urma sa dea dovada de un pic mai multa tarie de caracter si de empatie. Nu cer ca cei din biserica sa aiba mila de bietii atei sau prostii de genul acesta. Dar as prefera, si sunt sigura ca multi au simtit asta, ca uneori crestinii sa lase un pic melodrama omului spiritualiceste sangerand si sa discute normal despre orice, inclusiv despre propria religie.