04.01.2011

Liber arbitru la opinie

Religia e inca un subiect important si tocmai din aceasta cauza oamenii vor continua sa discute pe aceasta tema, uneori in consens, alteori in contradictoriu. Cea mai productiva dintre toate este, fara indoiala, cea din urma. Singura problema e ca, de obicei, aceste discutii ajung intr-un punct in care unul se simte ofensat, jignit, lovit in cele sfinte, iar celalalt este redus la tacere de o astfel de reactie.

Eu pot intelege daca oamenii bisericii se simt raniti de glume, imagini si, in general, de tot ce jongleaza pe limita blasfemiei. Stiu ca pentru acesti oameni Dumnezeu este practic un membru de familie, poate, in unele cazuri, chiar mai mult decat atat: un cocktail de admiratie, adoratie, sprijin si dragoste. Si au tot dreptul sa simta asa sau cum vor, nu pot aduce obiectii pentru ca fiecare are dreptul sa-si gandeasca cum vrea propriul Dumnezeu si sa se comporte ca atare.

Pe de alta parte, cred ca ar fi o dovada de maturitate din partea lumii crestine, daca nu ar mai incerca sa cenzureze pareri in stanga si in dreapta. Credinciosii vor trebui sa accepte pana la urma faptul ca exista pe lumea asta si pareri diferite de ale lor si ca oamenii cu astfel de viziuni de viata au si ei dreptul de a si le exprima fara sa fie bagati in jocul unui santaj sentimental care dicteaza mereu acelasi verdict: exprimandu-si opinia , domnul ateu se face vinovat de a-si ranit profund interlocutorul, de a fi lovit cu brutalitate in cele mai nobile sentimente ale celuilalt.

Din punctul meu de vedere, oamenii care apartin unui grup inchegat, cum este cel al crestinilor (indiferent de confesiune) n-ar trebui sa se simta jigniti daca dau peste ofense aduse grupului, sau religiei. Eu sunt atee. Nu m-as simti jignita daca cineva ar spune ca ateii sunt o sleahta de vagabonzi care fac pe rebelii. Cand aud lucruri de genul asta, ma opresc, cantaresc ideile si ma gandesc ca poate persoana respectiva are experiente neplacute in spate care sa-i confirme spusele sau poate pur si simplu a avut o zi proasta.

Singurul lucru util si care ar face ca discutia dintre atei si crestini sa mearga mai departe (in loc sa se impotmoleasca de fiecare data in acelasi punct) ar fi ca acestia din urma sa dea dovada de un pic mai multa tarie de caracter si de empatie. Nu cer ca cei din biserica sa aiba mila de bietii atei sau prostii de genul acesta. Dar as prefera, si sunt sigura ca multi au simtit asta, ca uneori crestinii sa lase un pic melodrama omului spiritualiceste sangerand si sa discute normal despre orice, inclusiv despre propria religie.

6 comentarii:

  1. vise, vise. ceea ce pretinzi in final poate fi exprimat, in alte cuvinte, cu a cere interlocutorului crestin sa fie tolerant, obiectiv, coerent, rational. Oricare din acestea fiind in contradictie flagranta cu ceea ce presupune credinta de orice fel.

    RăspundețiȘtergere
  2. Impresia mea este ca in momentul ca in care isi "lasa garda jos" pentru a fi mai empatic cu un ateu, un credincios risca sa-si faca adanci fisuri in sistemul sau de credinte si superstitii. E ca si cum i-ai da sa tina ceva fierbinte in mana, instinctul il va face sa devina defensiv.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate ca ar deveni defensiv, dar nu neaparat pentru ca cineva atenteaza la religia lui ci la valorile personale. Or credinta (in afara religiei) poate sa fie o valoare pornind de la premisa ca ar avea capacitatea sa faca omul mai bun, mai empatic sau ar fi un pilon de sustinere in incercari grele ale vietii.
    Dezaxati gasiti in ambele tabere :)

    RăspundețiȘtergere
  4. marea majoritate a blogurilor ateiste isi bat joc in cel mai urat mod posibil de credinta oamenilor , in special de crestini . Ii considera inapoiati , cretini , inculti , etc . Ateii cred ca stiu mult mai bine credinta celorlalti , chiar daca li se aduc dovezi clare ca fac interpretari gresite si intentionat rautacioase la adresa cartilor sfinte , in special Biblia. In aceste conditii , in care esti tratat ca un debil mintal de catre ateist la ce ai vrea sa te astepti ? Cu toate acestea exista comentarii pertinente din partea unor credinciosi , insa si acestia sunt pana la urma ridiculizati . Nu mi se pare corect ca tot ateii sa se planga ca nu sunt intelesi mai ales atunci cand seamana vant e normal sa culeaga furtuna . Pana la urma si ateismul este tot o forma de credinta ( inca nu s-a demonstrat stiintific ca Dumnezeu nu exista), asa ca purtativa ca atare , respectand credinta celorlalti . Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim - Mai intai te citez: "chiar daca li se aduc dovezi clare ca fac interpretari gresite" - Te rog sa imi aduci o singura dovada CLARA pentru ceea ce crezi. Asta daca stii ce reprezinta o dovada. Nu o carte din epoca bronzului, nu povesti despre ceea ce simte cineva, etc.

    Nu poti demonstra stiintific ca ceva Nu exista. La fel cum nu putem demonstra stiintific ca Mos Craciun sau Allah nu exista. Pe de alta parte putem demonstra ceea ce exista. Si toate aceste demonstratii ne dau indicatii pentru a realiza ca aceste entitati de domeniul fantasticului sunt doar personaje de poveste.

    Ateismul nu este o credinta pentru ca nu credem in nici un zeu. Ci cautam adevarul prin observatii, teste, dovezi.

    Mie personal mi se pare foarte normal sa ridiculizez aceste credinte. Asa cum pot sa ridiculizez o ideologie politica, o echipa de fotbal, un gen de muzica etc. Religia nu e deloc mai deosebita. Pentru mine e chiar mai prejos de toate.

    Astept acea dovada clara.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim: Sa luam pe rand:
    1. E o diferenta intre bataie de joc si critica
    2. Ateii (si mi se pare fortata generalizarea) nu pretind ca stiu mai bine credinta celorlalti. Nu trebuie sa cunosti cele mai mici detalii ale dogmei ca sa evaluezi in sens practic probabilitatea existentei unei zeitati.
    3. Eu personal nu tratez oamenii religiosi ca debili mintali. Unii sunt, dar n-are legatura cu religia lor. Ar fi la fel chiar daca ar fi atei, probabil. Crestinii sunt dusi in eroare de o dogma, respectiv cea crestina. Slabiciunea de a nu gandi critic nu este echivalentul unei afectiuni mintale.
    5. Comentarii pertinente ale crestinilor sunt rare. Cele mai dese sunt de genul comentariului tau.
    6. A ridiculiza pe cineva pentru comportamentul sau pentru ideile sale este o chestiune acceptata din punct de vedere social. Decat daca e vorba de o religie, se pare.
    7. Putini atei se plang ca nu sunt intelesi. Majoritatea se enerveaza.
    8. Ateismul este lipsa de credinta. Nu poate fi o forma de credinta, pentru ca este lipsa unei credinte. Similar, matematic, daca A = -B, A =/= B. Dar daca vrei sa zici ca ateismul e religie, atunci e religie la fel cum a nu colectiona timbre este un hobby, sau cum a nu planta porumb inseamna agricultura.
    9. Harry Haller a explcat mai sus, este gresit sa ceri sa se demonstreze inexistenta a ceva. Cel care afirma existenta trebuie sa aduca si dovezile prin care sa-i convinga pe sceptici. Bertrand Russell avea o analogie buna: http://en.wikipedia.org/wiki/Russell%27s_teapot
    Pe scurt, el spunea ca daca cineva ar afirma ca exista un ceainic care orbiteaza Soarele undeva intre Marte si Pamant, n-ar avea sens sa se astepte ca toata lumea sa ii accepte afirmatia fara nici o dovada pe motiv ca nimeni nu poate sa demonstreze ca nu exista acel ceainic. Cred ca poti sa judeci de unul singur de ce ar fi enorm de greu de dovedit inexistenta acelui ceainic.

    Imi cer scuze lui Harry Haller ca am reluat cateva din ideile lui.

    RăspundețiȘtergere