Liber arbitru la opinie

Religia e inca un subiect important si tocmai din aceasta cauza oamenii vor continua sa discute pe aceasta tema, uneori in consens, alteori in contradictoriu. Cea mai productiva dintre toate este, fara indoiala, cea din urma. Singura problema e ca, de obicei, aceste discutii ajung intr-un punct in care unul se simte ofensat, jignit, lovit in cele sfinte, iar celalalt este redus la tacere de o astfel de reactie.

Eu pot intelege daca oamenii bisericii se simt raniti de glume, imagini si, in general, de tot ce jongleaza pe limita blasfemiei. Stiu ca pentru acesti oameni Dumnezeu este practic un membru de familie, poate, in unele cazuri, chiar mai mult decat atat: un cocktail de admiratie, adoratie, sprijin si dragoste. Si au tot dreptul sa simta asa sau cum vor, nu pot aduce obiectii pentru ca fiecare are dreptul sa-si gandeasca cum vrea propriul Dumnezeu si sa se comporte ca atare.

Pe de alta parte, cred ca ar fi o dovada de maturitate din partea lumii crestine, daca nu ar mai incerca sa cenzureze pareri in stanga si in dreapta. Credinciosii vor trebui sa accepte pana la urma faptul ca exista pe lumea asta si pareri diferite de ale lor si ca oamenii cu astfel de viziuni de viata au si ei dreptul de a si le exprima fara sa fie bagati in jocul unui santaj sentimental care dicteaza mereu acelasi verdict: exprimandu-si opinia , domnul ateu se face vinovat de a-si ranit profund interlocutorul, de a fi lovit cu brutalitate in cele mai nobile sentimente ale celuilalt.

Din punctul meu de vedere, oamenii care apartin unui grup inchegat, cum este cel al crestinilor (indiferent de confesiune) n-ar trebui sa se simta jigniti daca dau peste ofense aduse grupului, sau religiei. Eu sunt atee. Nu m-as simti jignita daca cineva ar spune ca ateii sunt o sleahta de vagabonzi care fac pe rebelii. Cand aud lucruri de genul asta, ma opresc, cantaresc ideile si ma gandesc ca poate persoana respectiva are experiente neplacute in spate care sa-i confirme spusele sau poate pur si simplu a avut o zi proasta.

Singurul lucru util si care ar face ca discutia dintre atei si crestini sa mearga mai departe (in loc sa se impotmoleasca de fiecare data in acelasi punct) ar fi ca acestia din urma sa dea dovada de un pic mai multa tarie de caracter si de empatie. Nu cer ca cei din biserica sa aiba mila de bietii atei sau prostii de genul acesta. Dar as prefera, si sunt sigura ca multi au simtit asta, ca uneori crestinii sa lase un pic melodrama omului spiritualiceste sangerand si sa discute normal despre orice, inclusiv despre propria religie.

Crestinului, prietenul meu (II)

Ti se prezinta o opinie si prima ta reactie e o insulta la adresa autorului. Nu ti se pare o dovada de imaturitate?

Ma intorc din nou direct spre tine, prietenul si criticul meu crestin. De ce ocolesti mereu un raspuns atunci cand ti se cer argumente pentru ceea ce sustii. Iti place sa ne insultit, totusi niciodata nu iti argumentezi afirmatiile. Au mai explicat si altii, am sa mai explic si eu. Noi cand vrem sa dezvoltam o idee, o opinie, aducem cateva argumente care tin in picioare acea idee. Stiinta functioneaza la fel - analizeaza, testeaza, documenteaza si apoi expune o teorie. Raspunsurile tale contin mereu ori citate din carticica ta neagra, ori insulte, ori pur si simplu fraze goale de genul nu stiti pentru ca nu aveti o gandire spirituala.

Nu vreau sa o iei ca pe o insulta, dar pentru mine o asa-zisa gandire spirituala ne duce spre o gandire primitiva. Pentru a vedea de ce spun primitiva, citeste afirmatiile fantastice si de basm ale preotilor conspirationisti de pe Razboi intru cuvant. E incredibil cu cata hotarare acesti prea-curati duhovnici ai vostri pot manipula mintile bietilor crestini, folosind acel vocabular bisericesc pentru a crea frica si panica in randul pacatosilor.

Recent, mi-au atras atentia si alte metode prin care tu, crestinule modern incerci sa iti demonstrezi afirmatiile. Desi in alte discutii numesti stiinta si metodele stiintifice incerte, nesigure sau limitate doar la domeniul stiintific si in afara domeniului spiritual, vii apoi cu termeni stiintifici pe care ii amesteci cu termeni pseudo-stiintifici, pentru a ajunge la concluzii pe care le numesti argumente incontestabile. Iprocrizie, ignoranta?...

La fel fac si spiritualistii new-age ca Deepak Chopra, Rhonda Byrne si altii. Publicul in loc sa studieze stiintele sursa, citeste si se supune din start pseudo-stiintei care ii promite rezultate imediate.

Inainte sa inchei, stiu ca multi ca tine se intreaba de ce acesti atei sunt atat de agresivi, ce au cu noi? de ce nu ne lasa sa ne practicam religia in linistea noastra? In primul rand nu suntem agresivi despre acest subiect mai mult decat suntem cand vine vorba despre anumite orientari politice, sau altfel de orientari care vor sa aiba autoritate. Apoi, daca v-ati practica religia in liniste, nu am mai spune nimic. Dar va bagati nasul in sistemul de invatatmant, in lege, in guvernare si cereti mai mult respect si drepturi decat alte religii.