04.09.2010

Crestinului, prietenul meu


In acest articol am sa ma adresez tie, crestinule, care desi stii ca te vei simti jignit, alegi sa citesti ce scriem noi aici, pentru ca apoi sa ne acuzi ca nu te respectam, pe tine si pe intreaga traditie crestina, care inseamna totul pentru tine. Da, asa ne vezi tu, ca pe cei intoleranti si insensibili, care au ales sa treaca in tabara adversa, iar acum isi irosesc viata tarandu-l pe Hristos prin noroi si aruncand cuvinte blasfemitoare in orice e sfant si drept pe lume. Suntem slujitorii Satanei, si orbi in fata adevarului spiritual, singurului adevar valabil, pe care il negam, sau alegem sa il respingem, in schimbul unor principii de viata simple, lumesti, lipsite de orice e inalt si bun. Suntem cei care militam pentru anarhie, injosire, desfranare si rautate in lume.

Aceasta e imaginea pe care tu continui sa o conturezi despre noi, in discutiile cu fratii tai crestini. Desi eu si multi altii ca mine, am fost crestini candva si am inteles exact ce inseamna sa il simti pe Hristos in inima ta, sa te rogi stiind ca te asculta cineva acolo, sa spui o rugaciune mereu cand ai nevoie de ajutor si sa vezi un rezultat clar si imediat in unele situatii, drept pentru care sa nu mai ai nici o indoiala.

Da, eu sunt acela care acum priveste religia ca pe un mit al caror reprezentanti si-au luat-o in cap. Si pentru ca si-au luat-o in cap, adica cer mai mult respect si mai multa putere decat merita, aleg sa ii imbrac intr-o haina de clovn si sa rad de felul in care se fac de ras in fata ratiunii si a logicii.

Dar tu interpretezi aceasta alegere a mea altfel. Tu o dai in sus si in jos cu faptul ca eu nu respect traditia ta, care dateaza de mii si mii de ani, adica nu poate fi falsa. Daca as spune despre tine ca esti un mincinos si un ignorant, apoi as spune ca religia ta e o gluma si o parodie, cred ca te-ai simti mai grav insultat de partea a doua. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun. Acum nu vorbesc despre cine are dreptate – eu sau tu – ci vorbesc despre atitudinea ta de razboinic pentru o anumita cauza, de aparator al dreptatii si al adevarului. Impotriva cui, a carei armate, impotriva caror oameni care lupta de cealalta parte?

Eu nu lupt impotriva ta! Eu nu sunt impotriva ta, sau impotriva religiei tale. Eu pur si simplu am analizat lucrurile dintr-un alt punct de vedere, care mi se pare cel rational si logic - si nu mai pot privi lucrurile din perspectiva din care le vezi tu. Faptul ca aleg sa ironizez, sa caricaturizez religia sau reprezentantii ei si sa discut despre lucrurile care mi se par nedrepte si absurde, e pentru ca la fel fac si cand vine vorba de o ideologie politica absurda, o carte proasta, un film tampit care nu-si merita banii sau alte forme care se vor a reprezenta arta si complexitate. La fel, pun in aceeasi oala pe musulmani, mormoni, scientologi etc.

Unii ca tine imi sar in cap cu unele replici ca: “Pai da, dar daca nu era crestinismul, nu era nici arta asa cum e ea astazi”. Ok, e adevarat pentru locurile unde s-a dezvoltat crestinismul ca religie dominanta. La fel, nici daca nu era Buddhismul sau Hinduismul sau chiar Islamul, arta nu era la fel de bogata si frumoasa acum, in acele locuri. Cu toate acestea, pe ei cum ii vezi? Si ei sunt debusolati si nu vad adevarul adevarat, ca si mine, nu-i asa?. Doar tu si cei care au vizunea ta, sunt alesii, doar voi stiti ceea ce e corect si calea spre viata vesnica. De ce numai eu vad asta ca pe o ignoranta? Pentru ca sunt orbit de stiinta, sau pentru ca Satana ma ispiteste. E clar, e logic.

Cum se face ca tu pretinzi a avea acces la mai multe informatii despre mine si despre viata mea, sau despre ceea ce crede Dumnezeu despre mine? Cum se face ca, fara sa stii nimic despre mine, ma judeci aspru, si imi spui si ca Dumnezeu are un plan pentru mine si ca ma iubeste? Ai acces la alte surse fata de mine? Sau urmezi acelasi tipar pentru toti oamenii?

Religia ta a fost creata pentu a contura in mintea noastra a tuturor acest tipar, acest model de om bun, care urmeaza anumite reguli. E ceva normal pentru o epoca din trecut, unde oamenii nu puteau fi educati decat prin supunere, frica si iluzii. Dar astazi gandim rational, stim ce inseamna libertatea. Stiu, vei spune ca tu traiesti o libertate mult mai vasta, pe care eu nu o inteleg. Dar cum poti pune la un loc libertatea cu mustrarile de constiinta? Cum te vezi liber in momentul in care nu ai mai tinut post si te simti un pic vinovat?

Am sa ma opresc aici pentru moment. Dar am sa continui intr-un articol viitor, pentru ca mai sunt atat de multe lucruri pe care tu, crestinule, le interpretezi gresit si te grabesti sa le judeci, uitand ca ai o morala si o constiinta de sine, chiar si fara frica de Dumnezeu.

12 comentarii:

  1. Astept cu nerabdare continuarea ! Batman

    RăspundețiȘtergere
  2. iarta-ma dar, esti jalnic nefericitule. ai mintea intunecata de dictatura pseudostiintei.cand ai inceput sa ai indoieli cu privire la religie ai avut sentimentul ca "am inceput sa gandesc" cand de fapt s-a trezit mandria in tine si ai inceput sa cauti mai multe argumente impotriva credintei facand chiar o eroare de logica (aceasta stiinta care iti place foarte mult) incercand sa demonstrezi ceva prin argumentare in cerc vicios, adica tu vrei sa arati neadevarul religiei crestine pornind chiar de la ipoteza neadevarului fara sa-ti dai seama, pt ca odata infiripata in mintea ta aceasta idee , tu ai cautat sa o sustii si sa o verifici cat mai mult.daca ai fi cautat adevarul prin dumnezeu sunt sigur ca l-ai fi gasit insa nu la fel de usor, pt ca atunci ar fi trebuit sa lucrezi numai tu in aceast scop, nu si alte entitati pe care tu le crezi "fabuloase", care dimpotriva te-ar fi impiedicat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Off, ma amuza mereu comentariile acestor copilasi ajunsi la pubertate, care se cred deodata filosofi.

    andrei, ai avut un inceput tipic crestin, insultandu-ma :) Nu inteleg ce vrei sa spui prin pseudostiinta. Stiinta in care "cred" eu e cea care te ajuta pe tine in fiecare zi sa iti faci nevoile intr-un mod civilizat, sa gatesti mancarea, sa mentii legatura cu rudele tale si multe altele.

    Tot ce ai spus in comentariul tau e doar ca eu gresesc in ceea ce spun. Dar nu ai venit cu nici un argument valabil. Deci, imi pare rau pentru tine, comentariul tau e egal cu 0.

    Cauta definitia unor cuvinte ca "adevar", "a exista", "stiinta", "ipoteza". Nu are nici un rost sa imi vorbesti despre "adevarul prin dumnezeu", pana nu imi aduci argumente pentru existenta acestei entitati pe care o venerezi, si pentru care iti irosesti viata.

    O zi buna ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Harry,

    Sunt un colectionar de opinii si m-ar interesa parerea dvs. referitor la cele ce urmeaza.

    Acceptați faptul ca fiecare este unic pe acest pamant ? Ca argument va aduc amprentele digitale.

    Acceptati faptul ca unicitatea demonstrata de amprentele digitate poate sustine ideea ca fiecare om este posesorul unui sistem de valori unic cu ajutorul caruia percepe (filtreaza) in mod diferit si unic in acelasi timp, aceeasi unica realitate?

    In ipoteza in care ati accepta ideea de sistem unic de valori, cum ar putea ca sistemul dvs. unic de filtre sa aprecieze perceptia altei identitati unice ca fiind 0 ? Contestati cumva existenta unicitatii amprentelor digitale ?

    Adevarul, frumosul si binele sunt intelese limitat in functie de sistemul de valori (de filtre) al fiecarui om. Dupa opinia mea, nimeni nu poate spune sau crede ca detine adevarul absolut, frumosul absolut sau binele absolut.

    Gandirea fiecarui om este limitata de un anumit nivel al cunoasterii, intr-un anumit domeniu. Nimeni dintre muritori nu cunoaste totul chiar daca lucreaza in servicii specializate cu dezinformarea sau diversiunea. Cazuri celebre din istorie vorbesc de la sine.

    Mai sunt inca multe intrebari fara raspuns indiferent ca vorbim despre nemurirea sufletului sau despre limitele universului infinit, recunoscut ca fiind de necuprins pentru moment de mintea si cunostintele omului de azi.

    Viata arata ca fiecare om are un domeniu de competenta ce face parte dintr-un intreg numit adevarul absolut. Nimeni nu detine in exclusivitate acest adevar absolut. Daca nu ma insel, mi se intampla adesea, chiar si cel pe care dvs. il percepeti ca ignorant (comentariu egal cu 0) s-ar putea sa va fie intr-un anumit domeniu superior cu ceva tocmai datorita faptului ca este unic.

    Daca adevarul este slujit de institutii care urmaresc sa puna bazele stiintei, daca frumosului ii slujesc alte institutii, se pare ca binelui ii slujeste... morala si nicidecum tribunalul.

    Credeti ca putem vorbi despre bine acolo unde intalnim la tot pasul minciuna prin diversiune. prin omisiune, prin distorsiune sau prin promisiune ? Poate fi minciuna considerata ca un element ce face parte din moralitatea sau imoralitatea unei natiuni ?

    O zi la fel de buna :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim
    Desi textul tau este unul frumos, eu nu am reusit sa inteleg ce pozitie sustii...:) Vrei cumva sa spui ca ar exista argumente pentru faptul ca religia are vreo competenta in domeniul moralei? Care ar fi aceste argumente?

    RăspundețiȘtergere
  7. @Anonim
    In primul rand, daca te-a deranjat faptul ca am apreciat comentariul lui "andrei"(presupun ca esti chiar tu) ca egal cu 0, trebuia sa citesti mai intai ce a spus el, apoi si motivul pt care am spus ca e egal cu 0. Accept ca fiecare are un sistem unic de valori si o perceptie asupra realitatii. Dar nu i-am apreciat nici o perceptie. Comentariul lui este nul, pt ca nu a venit cu nici un argument cu care sa isi sustina punctul de vedere. Cu alte cuvinte, faptul ca ma contrazice, fara sa explice de ce are el dreptate, face comentariul sau lipsit de orice continut convingator.

    In al doilea rand, aceste sisteme de valori, unice, despre care vorbesti, pentru fiecare sunt influentate in cea mai mare parte de societate, cultura, traditie, nu este ceva innascut. Deci multe dintre ele sunt asemanatoare intre ele, de asta am putea vorbi si despre sisteme colective de valori, care pot fi apreciate facand referire la cultura, traditie, religie, sau alte autoritati care au influentat puternic acele valori.

    Cum poti sa pui la un loc "nemurire sufletului" cu "limitele universului infinit"(care e un paradox - "limite-infinit")? Una e o idee, a doua contine termeni care pot fi intr-o anumita masura analizati stiintific.

    "Viata arata ca fiecare om are un domeniu de competenta ce face parte dintr-un intreg numit adevarul absolut." Nu cred. Poate viata ta iti arata asta. "Adevar absolut" e un termen abstract, filosofic. Stiinta ne demonstreaza lucruri si actiuni pe care le percepem la fel, cu totii. Chiar si in absenta noastra acele lucruri tot sunt acolo sau se intampla, deci pot fi numite filosofic realitati absolute, dupa parerea mea (si a altora presupun).

    Religia defineste anumite entitati abstracte pe care unii pretind ca le percep, facand anumite asertiuni fara nici o analiza stiintifica.

    Vorbesti din nou despre adevar, frumos, bine...acestia sunt termeni abstracti si relativi, nu pot fi masurati. Sunt inventati pentru a avea o mai buna intelegere a unor lucruri morale. Iar morala nu o putem constitui din lucruri abstracte. Morala se cladeste pe experiente de viata, pe observatie, pe distingerea unor diferente.

    Nu te contrazic in ceea ce spui. E dreptul tau sa ai o viziune mai poetica asupra naturii umane si asupra realitatii. Eu insa, apreciez arta, poezia, muzica, dar in acelasi timp stiu ca ceea ce numesc realitate in jurul meu, e doar ceea ce pot analiza testa si masura.

    Iti multumesc pentru comentariu :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Domnule Harry Haller (1),

    Evident ca nu ma pot deranja presupunerile dvs. Ele raman presupuneri pana cand v-a sosi momentul, daca va sosi, sa va convingeti personal ca dl. Andrei si colectionarul de opinii nu sunt una si aceeasi persoana.

    Sistemul de valori al fiecarui om este unic, dupa cum am amintit, deoarece si posesorul sau este unic. Ca atare si sistemul sau de filtrare al unicei realitatii rezultat este unic. Cel ce trece cu vederea aceasta realitate poate intelege dupa cum doreste si ce doreste. Este liber. Insa a ales doar ceea ce vrea sa creada dintr-o suma de alternative. V-am adus ca argument existenta amprentelor digitale care demonstreaza unicitatea din natura. Doua zebre, ca si doua frunze seamana, dar nu sunt identice. Ca argument va rog sa luati doua frunze din acelasi copac si sa vedeti daca sunt identice. Fiecare frunza, fiecare pisica, tigru sau leopard au alte desene aplicate pe blana lor.

    Este aceasta ordine din natura rezultatul haosului pornit din marea explozie sustinuta de o anumita teorie ? Ati vazut dvs. personal aceasta explozie ? Ati vazut dvs. personal ca ceea ce sustine teoria este 100% demonstrat de practica ? Dar daca practica depaseste limitele dvs. de intelegere inseamna ca nu exista sau doar ca inca nu aveti toate conditiile indeplinite pentru a accepta si altceva ?

    Mi se pare interesanta parerea dvs., citez: ”Comentariul lui este nul, pt ca nu a venit cu nici un argument cu care sa isi sustina punctul de vedere. Cu alte cuvinte, faptul ca ma contrazice, fara sa explice de ce are el dreptate, face comentariul sau lipsit de orice continut convingator.”

    Eu incerc sa fac diferenta intre un comentariu nul doar pentru faptul ca ati fost contrazis si lipsa unor argumente pe care probabil ca vi le va aduce cand va realiza ca acceptati dialogul cu el pe anumite principii ce s-ar putea sa faca parte din ambele sisteme de valori si nu doar din sistemul sau de valori sau al dvs. luate separat. Sper sa fiu corect inteles.

    Continuare...

    RăspundețiȘtergere
  9. Domnule Harry Haller (2),

    Aveti dreptate cand sustineti, citez:” In al doilea rand, aceste sisteme de valori, unice, despre care vorbesti, pentru fiecare sunt influentate in cea mai mare parte de societate, cultura, traditie, nu este ceva innascut. Deci multe dintre ele sunt asemanatoare intre ele, de asta am putea vorbi si despre sisteme colective de valori, care pot fi apreciate facand referire la cultura, traditie, religie, sau alte autoritati care au influentat puternic acele valori.” Da putem vorbi de doua frunze asemanatoare, dar nu de doua frunze identice.

    Desigur ca influenta mediului in care ne-am nascut sau mediul in care studiem sau traim au rolul lor incontestabil si depind in parte de autoritatile care ne-au influentat incepand cu mama (daca am avut norocul sa avem o mama adevarata), educatorul, profesorul, sotia, soacra, etc. insa aceste influente nu pot schimba caracterul unic al fiecarui om. Nu vorbesc de temperamentul mostenit genetic ci de caracterul dobandit. La baza fiecarui caracter sta acest sistem de filtrare care ne face constienti ca nu aduce nimic bun, spre exemplu, minciuna prin distorsiune, prin diversiune, prin omisiune, sau prin promisiune.

    Iata-ne ajunsi intr-un alt domeniu in care de la caz la caz acceptam ca este bine (d.p.d.v. politic) sau este rau (d.p.d.v. religios) sa mintim, sau sa ucidem (chiar si cu vorba), sa nu ne respectam unii pe altii, etc. deci ne apropiem de un sistem de arbitraj aflat in sufletul nostru care ne confera siguranta ca nu am ratacit drumul. Acest sistem este condus de morala.

    Continuare...

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnule Harry Haller (3),

    Cand vorbim de ”valori” ne putem referi la bunurile materiale: bani, masina, struguri, nuci, paracetamol sau altele. Acestea sunt valori care fac parte din domeniul utilitar. Existenta sau lipsa lor nu ne afecteaza personalitatea. Pe vremea carului cu boi, sau a lumanarii, de care ne despart doar cca 60 de ani la nivelul tarii noastre, oamenii, spre exemplu, n-aveau masini si totusi multi dintre ei erau multumiti, si chiar produceau valori spirituale care facea renumit bunul-simt al omului curat de la tara. Putem spune ca erau doar niste ignoranti ?

    Spre deosebire de valorile utilitare, valorile care se leaga de framantarile mintii si ale sufletului, pot fi impartite in trei domenii: Binele, Adevarul si Frumosul.

    De Adevar, spre exemplu, ”adevarul despre infarct” se ocupa Stiinta. In functie de domeniu exista diferite stiinte. Spre exemplu, pentru diabet exista medicina studiata la facultatea de medicina.

    De Frumos, frumosul culorilor, al sunetelor, al volumelor, se ocupa Arta. Spre exemplu, de frumosul sunetelor se ocupa muzica studiata la institutia specializata numita Conservator.

    De Bine, spre exemplu, ”este bine sa jignesc” se ocupa Morala.

    Daca stiinta si arta s-au dezvoltat incredibil din 1948 de cand a fost inventat tranzistorul, depasind imaginatia noastra, in schimb morala se afla intr-un regres de nerecuperat.

    Daca stiinta este monitorizata de un for ca Academia de stiinte, daca artele sunt promovate de institutii de specialitate cine se ocupa de morala ? Legile, tribunalul ? Au fost morale legile si tribunalele inchizitiei, spre exemplu ? Tribunalul se ocupa cu lipsa moralei, cu incalcarea legilor din cauza faptului ca omul a uitat de morala.

    Credeti ca omul si societatea stabilesc ce e bine si ce e rau ? Avortul condamnat inainte de 1989 ca omucidere, devine dupa scurt timp, odata cu schimbarea normelor (legilor) ceva ”normal” ceva ”bun”. S-a schimbat sensul de la moral la imoral ? Dar furtul prin speculatiile de la bursa, dar furtul prin subterfugii juridice, dar incercarea lui Jiji de a becaliza poporul, etc. ? Au aceste exemple legatura cu notiunea de moral ?

    Morala poate fi stabilita de omul egoist sau oportunist ? Sau morala il are ca punct de referinta pe celalalt, pe Andrei, spre exemplu, si binele acestuia, si nu pe ego ? Recunoasterea si respectarea celuilalt se cheama altruism. Esenta altruismului este Iubirea. Daca Iubirea este esenta moralei, atunci Cine poate sa stabileasca binele si raul ? Raspunsul vine din credinta fiecaruia. Fiecare crede in ceva. Daca n-ati crede ca va puteti scula din pat, n-ati mai face acest lucru. Daca veti crede ca nu mai este necesar sa dialogati cu mine nu o veti mai face. Orice fapta are la baza credinta ca ceea ce vreti sa faceti este bun (este moral).

    Religia crestina sustine ca binele si raul pot fi stabilite de Duhul de dragoste definit ca fiind Dumnezeu. De fapt ajungem la faza de sacralizare a adevaratei iubiri. Nu vorbim de ”eros” sau ”phileos” ci de ”agape”. Dar desigur ca nu putem vorbi de ceva care-l respingem din start, nu-i asa ?

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Harry Haller,

    Scuzati va rog greseala de a posta (3) de doua ori.

    In ce priveste aparentul paradox al limitei infinitului, ma refer la faptul ca la un moment dat probabil ca omului ii va fi dat sa cunoasca si mai multe lucruri peste limita pe care i-o impune azi nestiinta lui in raport cu infinitul. Dincolo de limitele cunoasterii actuale ale omului incepe misterul acceptat de el ca infinit, ca ceva ce nu poate intra momentan in cutiuta noastra craniana. Poate si din cauza ca nu avem un numar infinit de neuroni ci din pacate doar unul finit. Si acest numar finit de neuroni il bombardam cu informatii sau intrebari fara raspuns, probabil chiar inutile atata vreme cat putem trai si fara a avea un raspuns la multe intrebari. Este adevarat nu traim vesnic, dar cine stie ce surprize va aduce omenirii ziua de maine ?

    RăspundețiȘtergere
  12. Apreciez adresarea formala, dar suntem pe un blog si as prefera sa ne adresam mai informal, chiar daca nu ne cunoastem personal. Accept ca nu esti "andrei" si probabil m-am grabit sa te asociez cu el.

    Repeti din nou argumentul despre unicitatea indivizilor. Faptul ca fiecare om isi dezvolta un sistem unic de valori nu da nastere neaparat unei ordini in jurul nostru. Ordinea e stabilita tot de societate si de regulile pe care ni le impunem, la fel e influentata de cultura, traditii, etc. Ordinea si morala difera de la o cultura la alta, de la un popor la altul, de la o religie la alta. Binele si raul NU pot fi asignate unei anumite "autoritati", la fel cum cunostintele despre corpul uman le atribuim clar anatomiei.

    Explozia (presupun ca te referi la big bang) despre care amintesti este o teorie despre originile universului in care traim, teorie bazata pe multi ani de observatii, experimente, calcule care niciodata nu au tras linie facand o summa summarum. Totusi cand am de ales intre o teorie pe care o pot studia si regasi in stiinta, atunci mi se pare mult mai rezonabil sa o accept ca raspuns provizoriu, decat sa "cred" intr-o povestioara antica scrisa pe vremea cand oamenii erau siguri ca pamantul e plat. Consider ca e normal sa dau credit unor raspunsuri aparent incomplete, care insa cresc si acumuleaza mereu din ce in ce mai mult in bagajul de cunostinte, decat sa ma supun unei doctrine care sustine fara nici o dovada, ca detine adevarul absolut.

    Simt nevoia sa revin la ce am zis mai sus, poate nu m-am facut inteles. Nu cred ca poate exista ceea ce tu numesti "sistem condus de morala". Morala depinde de cadrul moral de referinta. Lucrurile le trecem mereu prin filtrul Moral, dar acest filtru moral pe care il am eu, nu e acelasi pe care il considera corect un musulman sau un crestin fundamentalist.

    Tu vorbesti despre ceea ce e moral sau imoral din perspectiva ta. Din perspectiva ta esenta moralei e iubirea. Iti spun sigur ca acesta nu este considerat un adevar general acceptat. De asemenea, te rog sa faci diferenta dintre a crede in zei si a crede fapte concrete si explicabile in detalii cum e cazul "a crede ca va puteti scula din pat".

    In ceea ce priveste valorile spirituale ale omului curat de la tara, cred ca refuzi sa vezi "The big picture". Nivelul educational si accesul la informatie influenteaza direct acceptarea sau punerea sub semnul intrebarii a unor asa-zise adevaruri, autoritati etc. Un taran de pe camp care inca crede ca soarele se plimba pe cer si nu pamantul in jurul soarelui, e normal sa accepte ca adevar si autoritate ceea ce ii spune un preot, mai ales cand este introdusa si frica de pedeapsa ultima.

    RăspundețiȘtergere