Religia e inca un subiect important si tocmai din aceasta cauza oamenii vor continua sa discute pe aceasta tema, uneori in consens, alteori in contradictoriu. Cea mai productiva dintre toate este, fara indoiala, cea din urma. Singura problema e ca, de obicei, aceste discutii ajung intr-un punct in care unul se simte ofensat, jignit, lovit in cele sfinte, iar celalalt este redus la tacere de o astfel de reactie.Eu pot intelege daca oamenii bisericii se simt raniti de glume, imagini si, in general, de tot ce jongleaza pe limita blasfemiei. Stiu ca pentru acesti oameni Dumnezeu este practic un membru de familie, poate, in unele cazuri, chiar mai mult decat atat: un cocktail de admiratie, adoratie, sprijin si dragoste. Si au tot dreptul sa simta asa sau cum vor, nu pot aduce obiectii pentru ca fiecare are dreptul sa-si gandeasca cum vrea propriul Dumnezeu si sa se comporte ca atare.
Pe de alta parte, cred ca ar fi o dovada de maturitate din partea lumii crestine, daca nu ar mai incerca sa cenzureze pareri in stanga si in dreapta. Credinciosii vor trebui s
a accepte pana la urma faptul ca exista pe lumea asta si pareri diferite de ale lor si ca oamenii cu astfel de viziuni de viata au si ei dreptul de a si le exprima fara sa fie bagati in jocul unui santaj sentimental care dicteaza mereu acelasi verdict: exprimandu-si opinia , domnul ateu se face vinovat de a-si ranit profund interlocutorul, de a fi lovit cu brutalitate in cele mai nobile sentimente ale celuilalt.Din punctul meu de vedere, oamenii care apartin unui grup inchegat, cum este cel al crestinilor (indiferent de confesiune) n-ar trebui sa se simta jigniti daca dau peste ofense aduse grupului, sau religiei. Eu sunt atee. Nu m-as simti jignita daca cineva ar spune ca ateii sunt o sleahta de vagabonzi care fac pe rebelii. Cand aud lucruri de genul asta, ma opresc, cantaresc ideile si ma gandesc ca poate persoana respectiva are experiente neplacute in spate care sa-i confirme spusele sau poate pur si simplu a avut o zi proasta.
Singurul lucru util si care ar face ca discutia dintre atei si crestini sa mearga mai departe (in loc sa se impotmoleasca de fiecare data in acelasi punct) ar fi ca acestia din urma sa dea dovada de un pic mai multa tarie de caracter si de empatie. Nu cer ca cei din biserica sa aiba mila de bietii atei sau prostii de genul acesta. Dar as prefera, si sunt sigura ca multi au simtit asta, ca uneori crestinii sa lase un pic melodrama omului spiritualiceste sangerand si sa discute normal despre orice, inclusiv despre propria religie.
